joi, 3 septembrie 2009

Idealul meu de cariera

Entry for August 20, 2006

Idealul meu de job este unul precum cel al lui Stephen Stead, care spunea in articolul http://www.businessmagazin.ro/lideri/vacante-extreme-de-ceo-4073181:

,,Cel mai bine m-am simtit in Cluj. Acolo era un mic aerodrom foarte aproape de oras si cateodata imi luam o pauza de pranz ceva mai lunga ca sa zbor o ora. Imi aduc aminte fetele angajatilor cand vedeau ca ma furisam afara din companie imbracat in jeansi."

Cum ar fi sa stai cu ochii pe ceas in timpul unei sedinte, sa butonezi telefonul mobil pe sub masa "Marinica, vin la 2:30, alimenteaza-l si fa-i incercarea la motor. Lasa-l dupa hangar ca e umbra", sa te grabesti sa tragi o concluzie si pasii urmatori cu coada ochiului fiind pe geam si gandind cum bate vantul, decolezi pe IAS sau pe viaduct, o sa ai sau nu vant de forfecare in capul pantei sau daca sa faci o zona de acrobatie sau pur si simplu ture de pista...

Am sa-i spun sefului meu la urmatoarea negociere salariala ca vreau o pauza de masa de 2 ore... avion oi gasi eu ... :)

Mesaj anti-workoholic

Entry for August 18, 2006

Este o zi superba, calda, cu vantul adiind placut, norii sunt sus pe cer, frunze fosnesc, copiii se joaca si calul fuge, Ana are mere, mama face placinta... si noi stam intr-un acvariu termoreglat cu aer recirculat, lumina artificiala si multa radiatie de la monitoare...

Realizezi ca, plin de entuziasm, ai intrat in sau te îndrepţi direct către cei 35 de ani de munca (mai mult de jumătate de viata), adică 102.200 de astfel de zile de lucru, 9-11 ore pe zi, chiar 12, in funcţie de cat timp petreci in traficul afumant si intoxicant, enervându-te ca un nesimţit s-a băgat in fata ta si ai prins din nou roşu? Furnicuţă preocupata "sa livrezi" nişte chestii pe care daca le povesteşti soţului, copilului, surorii sau mamei tale, ei nu vor înţelege o iota din ceea ce le spui?


Si ne rămâne atât de puţin pentru lucrurile CU ADEVARAT importante pentru noi: dragoste, iubire, prietenie, sentimente materne, sensibilitate, sa iţi pese, sa nu iţi programezi in Outlook dragostea, familia, copii, întâlnirile cu prietenii sau pur si simplu mersul la frizer in funcţie de programul aberant al joburilor noastre...

Mă rog... realizez ca eu acumulez din ce in ce mai multa furie pe tema asta... e un lucru bun, intr-o zi va irupe si voi deveni.... patron. Iar alţii vor munci pentru mine 10-11 ore pe zi iar eu voi avea timp sa vad ca vântul adie plăcut, norii sunt sus pe cer, frunze foşnesc, copiii se joaca si calul fuge, ca Ana are meresau ca mama face plăcinta...
Entry for May 18, 2006

Sunt lucruri marunte care, precum buturuga cu pricina din proverbul autohton, declanseaza un lant intreg de amintiri, de ganduri, dezgroapa dorinte de mult uitate si aminteste de promisiuni rostite acum mai bine de 10 ani.

A fost de ajuns sa citesc in blogul lui Ancutz doar doua cuvinte, Strejnic si zbor... si o furtuna de amintiri m-au napadit. Am gasit pozele facute pe aerodromin 1990, e drept ca sunt alb negru dar o sa incerc sa le scanez asa cum sunt. Nu sunt foarte spectaculoase, tineri zambitori alaturi de avioanele lor albe... dar ele spun foarte multe celor care au fost acolo, sus.

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/61806/index.html

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/61807/index.html

MINIGHID: CE SA FACI CAND NU AI CHEF DE MUNCĂ

Entry for August 16, 2006


MINIGHID: CE SA FACI CAND NU AI CHEF DE MUNCĂ
Moto: orice s-ar întâmpla, salvează aparenţele!


1. Nu spune nimănui ca nu ai chef de munca! In nici un caz intr-un mediu competiţional, concurenţial. Dimpotrivă, spune sus si tare: „Astăzi mă simt plin de energie, mă mănâncă palmele sa fac ceva! Freacă palmele viguros „Aşaaaaaaa! Ia sa vedem noi ce avem aici...” Privirea se afunda in monitorul plasat strategic ca nimeni sa nu vadă in el; vorbele se pierd intr-o şoapta murmurata, urmata un oftat. Palmele se aşează deasupra tastaturii si o furtuna de clape ii anunţă pe cei din jur ca lucrezi. Ca rezultat, prietenii şi prietenele ele tale vor primi un mesaj , un email haios sau pur si simplu o reţetă de îngheţata cu pepene galben cu vodca, laolaltă cu o povestire picanta despre fraierul pe care l-ai tapat aseară sau despre ultimul episod din Lost.

2. Exclama: „Am o viziune! Ia sa vad care este strategia subsecventa prin care pot securiza livrabilele intermenii agreaţi!” apoi cufunda-te intr-o tăcere adânc-aplecată peste o foaiepe care ai mâzgălit neapărat 2 sau trei cercuri întretăiate, pe care ai scris cuvintele Objectives, Goals, Strategies, Measurements. Din sfert in sfert de ora desenează doua sau trei săgeţi groase, contur, intre cercuri, si înnegreşte-le cu creionul cu mişcări mici, circulare, cu o viteza care sfidează deplasarea melcului. Privirea ta este atât de pierduta încât colegii vor suna la biroul obiecte pierdute ca sa reclame pierderea ei.

3. Oftează des! Lumea va vedea ca eşti in chinurile creaţiei. Din când in când ridica-te, întinde-te cat mai energic (dacă eşti femeie, ai grija ca toţi masculii din departament sa fie pe fază, deci alege bine momentul) arunca o privire preocupata prin departament. Apo, oftează din nou si cufunda-te iar in studierea ultimului număr din ediţia electronica a săptămânalului pentru femei sau a revistei Auto Magazin.

4. Implică-i pe ceilalţi! Ia foaia cu cercurile si alte doua foi albe intr-un clipboard si pleacă cu o mină preocupată din departament. Ia liftul si du-te la bufet, unde sorbi in linişte o cafea. Şansele sa găseşti pe alţii ca tine sunt de peste 83%, de aceea vei organiza o mini-şedinţă ad-hoc in care veţi "share-ui best practices", povestind despre cea mai faina pensiune de la Bran, cel mai cool restaurant sau cel mai fiţos club in care aţi fost.

5. Seful tău trebuie neapărat sa vadă ca lucrezi cu spor! Pândeşte momentul când este cel mai ocupat/ă, de preferat când vorbeşte la telefon cu o mână şi cu alta scrie un email si du-te peste el/ea, spunând "auzi, as avea nevoie de sfatul tău referitor la ultimul meu proiect... am o idee si simţeam nevoia sa o împărtăşesc cu cineva!" . La semnul lui evaziv din cap/mana si la privirea disperata ca nu poate face 5 lucruri in acelaşi timp tu răspunzi cu o inclinare înţeleapta din cap, o privire îndurerata ca nici de data asta seful nu are timp de tine si te îndepărtezi demn/ă. Te duci din nou la calculator, iţi pui căştile pe urechi si te cufunzi intr-o tăcere îmbufnata ascultând Nirvana si făcând in Power Point testul psihologic "Let's draw a pig to see the quality of your sexual life". Când, peste câteva ore (dacă) şeful va veni la tine sa vadă cu ce te poate ajuta, tu fluturi evaziv din mana si spui "am rezolvat-o intre timp... singur/ă!" sau "m-am consultat cu X (n.b. tipul cu ochii albaştri de la bufet sau tipa pe care ai vrăjit-o la ţigară) si am rezolvat-o!"

6. Orele vor trece ca si melcul, cu toate astea vei exclama din 3 in 4 ore "Vai doamne ce a trecut timpul... e deja ora două!!! Si mai am atâtea de făcut!!!" si revii la discuţia telefonica cu mama care iţi povesteşte despre cum a fost la nunta unei rubedenii mai îndepărtate.

7. Procesul creativ se sprijină pe informaţie. De aceea umple biroul de hârtii, ordonate in 2 sau 3 teancuri plasate strategic in jurul calculatorului. Din sfert in sfert de ora procesul tău creativ va avea nevoie de una din aceste hârtii, care va fi căutata începând cu foaia cea mai de sus a teancului cel mai din stânga si continuând in sensul acelor de ceasornic. Întrucât la terminarea ultimului teanc de hârtii încă nu ai găsit-o, procesul se reia in sens invers pentru ca tocmai ţi-ai adus aminte ca de fapt aveai nevoie de o alta foaie. Nici pe aceea nu o vei găsi pentru simplu motiv ca este sub tastatură! Exclamă fericit/ă „AHA! Aici erai!” cu un zâmbet victorios si cufundă-te 30 minute in studiul intens al celor 3 rânduri dactilografiate pe pagina.

8. Managementul întreruperilor. Întreruperile sunt cel mai mare inamic al eficientei la locul de munca. De aceea biroul tău va fi semnalizat corespunzător cu afişe, panouri si alte semne vizuale care anunţă plecarea ta pe veşnicele plaiuri ale creativităţii, la vânătoare de idei. Daca vreun nefericit se va apropia de birou in ciuda acestor semne îţi vei lua o figura ofensata sau îndurerata (după caz) si îl vei asculta un sfert de ora pe respectiv după care vei arata către biroul ridicând indiferent/ă din umeri „Imi pare rau, sunt foarte prins/ă acum, pot sa te ajut/ putem vorbi … sa zicem… (consultare adâncă a calendarului gol din Lotus sau Outlook) …săptămâna viitoare, pe miercuri? Sau poate iţi convine mai mult vineri?!?” (zâmbet încrezător si serviabil. De cele mai multe ori acest sistem îl va face pe colegul tău sa plece cu un sentiment ambiguu: ai fost atât de amabil/ă, ascultător, empatic/ă, ai vrut chiar sa îl ajuţi, a simţit-o din toata atitudinea ta, dar… de ce pleacă aşa cum a venit??

9. Telefoanele. Telefonul… ah, telefonul… ce ne-am face fără acest instrument puternic, a tot-stăpânitor al timpului si timpurilor noastre? De aceea el joaca un rol major in demersul ce face subiectul acestui mini-ghid. La el se răspunde sau nu in funcţie de importanţa şi urgenţa problemei adresate de către apelant. Astfel, pentru subiecte de prioritate maxima de cum ar fi calificarea Stelei, reducerile la pantofi sau noul catalog Avon la telefon se va răspunde negreşit, iar conversaţia va dura cel puţin un sfert de ora pentru ca cei din jur sa înţeleagă importanta problemei pe care o rezolvi remote, adică eficient, fără să mai pierzi timpul cu deplasarea la locul incidentului. Asculta foarte mult, ia o privire încruntata si ronţăie preocupata capătul unui creion. Exclama des „cum aşa?” „Si tu ce ai făcut?” „Si cum ai rezolvat-o pana la urma?” „Ai făcut ce ti-am zis eu?” Încheie conversaţia cu „Ai văzut ca am avut dreptate?” Nu este nevoie sa continui mai mult menţionând ca ai avut dreptate că meciul e pe Prima, că sâmbăta plouă deci adio grătar sau ca Andrei, tipul de la Marketing s-a cuplat cu Ioana de la Conta.